Accesibilitatea universală a locurilor de joacă – pro sau contra?

Ne însoțim frecvent copiii la locurile de joacă. Cu toții avem nevoi, cerințe sau pretenții legate de acestea, în funcție de problemele cu care ne confruntăm acolo: siguranță, accesibilitate, incluziune sau segmentare pe vârste.

Tendința spre accesibilitate universală este evidentă. Nevoia de locuri de joacă care să poată fi folosite de către toți copiii este una acută. Un loc de joacă incluziv abordează nevoile tuturor persoanelor, inclusiv cele care au autism, dizabilități intelectuale, deficiențe de mers sau de auz. Se adresează totodată dezvoltării continue, incluzând toți copiii și oferindu-le provocări adecvate vârstei lor.

Rețeta unor astfel de spații publice necesită o mulțime de procese, concepte și combinații. Ecuația propusă de Kenneth S Kutska, director executiv la International Playground Safety Institute, inspector certificat și membru în mai multe comisii de siguranță a locurilor de joacă, autor al lucrării ” Siguranța la locurile de joacă nu este accidentală”, sună destul de concret:

Cerințe de design accesibile, fără bariere arhitecturale + Principii de proiectare incluzivă + Siguranța completă și evaluarea riscurilor + Plan amănunțit de implementare + Management în conformitate cu desfășurarea practică a proiectului = Acces universal (incluziv) pentru toți.

Să fie atât de simplu să le punem în aplicare? Cu siguranță că nu. Satisfacerea nevoilor de dezvoltare ale fiecărui copil poate crea atât conflicte cât și oportunități în mediile de joacă. Pot apărea preocupări legate de siguranță, datorită accesului copiilor și la echipamente neadecvate vârstei lor, ca rezultat al accesului universal. Această problemă poate fi însă rezolvată cu ajutorul supravegherii adecvate a adulților, K. S. Kutska subliniind că “beneficiile accesului universal depășesc riscurile copiilor care ar putea veni la joacă nesupravegheați”.

Tot el afirmă că “copiii au nevoie să învețe lecții de viață în locuri de joacă corect proiectate, cu sau fără supravegherea părinților. Nu este corect să refuzăm accesul la joc al tuturor, din cauza unor potențiale riscuri de rănire sau a lipsei de supraveghere. Desigur nu putem ignora aceste probleme de siguranță, însă nu trebuie nici să înnăbușim procesul de accesibilitate universală”.

Părerile legate de tendința accesibilității universale a locurilor de joacă pot fi împărțite, însă categoric această noțiune este deja abordabilă practic, și nu se pot contesta beneficiile ei.

Iată câteva dintre criteriile de performanță, care vor aduce îmbunătățiri substanțiale implementării proiectelor de locuri de joacă cu accesibilitate universală:

• Absența barierelor arhitecturale
• Zone de joacă și dezvoltare care să suporte comportamentul previzibil al copiilor
• Diversitatea senzațiilor de mișcare și a experiențelor care pot fi dobândite
• Oportunități de joacă autonomă, alături și împreună cu alți copii

Voi ce credeți despre accesibilitatea universală la locurile de joacă?