V-ați imaginat vreodată cum arată o grădiniță unde copiii parcurg cam 4-6 km pe zi și se joacă pe acoperiș? În ce fel ar trebui concepută arhitectural ca să nu existe o delimitare între interior și exterior?
Spațiile destinate copiilor pretind o arhitectură din ce în ce mai originală și adaptabilă, datorită nevoilor și stilului de viață și educație de care au nevoie cei mici. Astfel, arhitecții viitorului trebuie să găsescă soluții nu doar estetice ci și ingenioase pentru a încorpora întreaga paletă de necesități ale celor mici.
Grădinițele viitorului, concepute ca spații complet deschise, cu copaci în mijlocul clasei, mobilier pe post de locuri de joacă, luminatoare, plase în jurul copacilor și cișmele cu tuburi flexibile, utilizate drept mini “piscine”. Circularitatea este adoptată ca formă dimensională, permițând libertatea deplină de mișcare.
Takaharu Tezuka susține că “generația noastră a crescut într-o junglă zgomotoasă” și că “copiii au nevoie de zgomot”, pentru a se putea adapta unei societăți și unui mediu de viață real. Acesta este motivul pentru care nu există bariere acustice.
Având o circumferință de 183 de metri și o formă spectaculoasă, construcția permite copiilor un spațiu de mișcare enorm, directorul grădiniței sustinând că performanțele sportive ale elevilor săi sunt cele mai ridicate, datorită faptului că micuții parcurg în medie între 4000-6000 metri pe zi, prin diversele activități pe care le fac.
Grădinița Fuji este un triumf în designul arhitectural modern, un model inovativ care dovedește că spațiile școlare trebuie să deservească nevoile celor care le utilizează, și că acestea nu trebuie să fie plictisitoare sau convenționale.
“Arhitectura are potențialul de a schimba lumea și viața oamenilor. Această grădiniță este una din încercările noastre de a schimba viața copiilor”, a afirmat T. Tezuka, în prezentarea sa pe Ted, pe care v-o recomandăm pentru mai multe detalii.
Mai multe fotografii pe http://www.architonic.com/aisht/fuji-kindergarten-tezuka-architects/5100019