Arhitectura – opțională când e vorba de locuri de joacă?

În România, locurile de joacă și arhitectura se intersectează doar pe alocuri. Vedem frecvent locuri de joacă amplasate necorespunzător, cu structurare nepotrivită sau care nu se încadrează deloc în ambient. Să fie arhitectura doar o opțiune în cazul locurilor de joacă?

arhitectura urbana 1Interacțiunea dintre ceea ce crează omul și naturalețea peisajului pe care-l modelează, trebuie să țină seama de proprietățile sale fizice și vizuale. Arhitectura este liantul capabil să ofere echilibru vizual volumelor, să creeze jocuri cromatice, luminozitate, simetrie, spațialitate și profunzime.

Ce diferențe există între locurile de joacă concepute de arhitecți și celelalte? Diferențe vizibile de estetică, de accesibilitate și confort. Spațiile publice concepute de către specialiști conțin totalitatea elementelor care te fac să-ți dorești să stai cât mai mult în acel loc, îți crează sentimentul de confort fizic și vizual care relaxează și destinde. Locurile de joacă proiectate corespunzător, crează noi identități vizuale pentru copii și totodată generează dialoguri vizuale cu aceștia, lucruri pe care celelalte nu le obțin.

arhitectura urbana 2Arhitectura poate face diferența între spațiile publice, fiind o formă de artă capabilă să se adreseze întregului spectru de emoții și percepții. Concret, vă invit să aruncăm o privire spre câteva locuri de joacă de ultimă generație, de unde cred că ne putem inspira pe viitor, pentru a aduce și la noi un plus de confort, combinații coloristice și multifuncționalitate în materie de spații publice destinate copiilor.

Frew Park Arena Play Structure din Brisbane, Australia, conceput de Guymer Bailey Architects, are ca temă deconstrucția, o noțiune complexă, având ca obiectiv principal contestarea capacității conceptelor. Panouri prefabricate de diferite dimensiuni, înălțimi și unghiuri, tuneluri din plasă și cățărători, leagane și tobogane, zone de sport și mișcare, compun un loc de joacă spectaculos, cu un design care oferă utilizatorilor o varietate de provocări.

Hapa Collaborative, din Richmond, Canada, este concentrat în jurul conceptului “Terra Nova”, reprezentat printr-o multitudine de tipuri de peisaj. Joaca împrumută astfel valențe de formă și caracter ale acestor tipuri de peisaj, încorporând și integrând în joc atitudini și reacții,  dar și socializare sau muncă în echipă. Lemnul ca material predominant, oferă o încadrare perfectă și subtilă în ambient, dar și numeroase forme și concepte originale, în combinație cu metalul sau cu clasicele echipamente de joacă precum tiroliana,tobogane, cățărători, trasee sau leagane.

Manisa Kent Parkarhitectura urbana 3, din Turcia, este un concept de oraș al viitorului, cu zone de relaxare, odihnă și joacă, cu echipamente de dimensiuni mari, inedite ca formă, abordarea jocului și structură. Multitudinea de elemente care personalizează fiecare zonă în parte îi conferă un aer fantastic, transmițând vizitatorului sentimentul de libertate absolută, spațialitate și combinații coloristice, promovând echilibrul și simetria dintre culorile dominante și cele complementare. Formele și culorile crează aici senzații unice și posibilități de explorare inedite. Este o fuziune a două teme deosebit de importante în arhitectură: concretul unei lumi imaginative și integrarea naturală în peisaj.

Așadar arhitectura, poate oferi  traseul perfect de la idee până la forma finală a unui spațiu public, și nu oricum, ci cu maxim de accesibilitate, multifuncționalitate și integrare în ambient. Face diferența între unic și comun aducând acel “Superb!” și în materie de locuri de joacă.

Crezi că este nevoie de implicarea arhitecților atunci când proiectăm un loc de joacă?

Copii obosiți și surmenați? Întreabă-te cât și în ce fel se joacă!

Cecilia ArdusătanUn dialog neconvențional despre joc și implicațiile acestuia în creșterea și dezvoltarea copilului, cu invitata săptămânii, Cecilia Ardusătan, psiholog-psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, specializată în psihoterapie integrativă, video-blogger pe teme de psihologie și de curând, autoare de cărți pentru copii.

Cât se joacă copiii noștri? Cum se joacă? Cu ce și în ce context? Iată câteva întrebări pe care ar trebui să și le pună orice părinte sau educator.

  • S-a tot vorbit despre importanța jocului în creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului. Credeți că se impune o conștientizare asupra importanței, beneficiilor și funcțiilor sale?

În primul rând, ar trebui părinții conștientizați că privitul la TV și jocul haotic pe calculator, în neștire, este total nesănătos. Eu de aici aș porni. S-a dovedit științific că succesiunea de culori, prim-planuri, rapiditatea cu care se derulează acțiunea pe ecran este extrem de dăunătoare. Li se distruge copiilor exact ceea ce au ei nevoie pentru școală: atenția și răbdarea. Să nu mai vorbim de faptul că acești copii devin din ce în ce mai nefericiți. Ca efect vizibil, observați, fie copii care stau deoparte, semn clar că acel copil are dificultăți în stabilirea de conexiuni cu alții, fie copii extrem de violenți.

Prin jocul împreună cu adulții și nu numai, copilul învață despre relații! Părintele trebuie să fie răbdător cu copilul său până când acesta reușește să-și croiască “drumul afară din grota plictiselii și a lipsei de chef”. De multe ori, copiii sunt ignorați! Adulții “scapă” de ei, lăsând-i la tabletă și televizor, că așa “sunt cuminți”.

Părinții trebuie să înțeleagă că principala cale de comunicare a copiilor este jocul. Rolul adultului în joc poate fi minim, atât cât să ofere siguranță. Jocul are o semnificație profundă pentru copil, dar și pentru adult. Așa cum respirăm fără să ne gândim la acest lucru, copiii folosesc jocul într-un mod natural pentru a stabili o conexiune, pentru a-și întări încrederea în sine sau poate pentru a-și vindeca o suferință. De exemplu, un copil care are o boală și a fost traumatizat prin spitale, ajuns acasă, ia o păpușă și imită că-i dă o injecție, exact cum i s-a întâmplat și lui. Așa își materializează el trauma. Lăsați-l să o facă! Astfel copilul își descarcă emoțiile negative pe care le-a acumulat pe durata experiențelor prin care a trecut.

  • Aș dori să vorbim puțin și despre virtuțile psihoterapeutice ale jocului, care sunt mai puțin cunoscute, însă la fel de importante.

Psihoterapia cu copiii nu este așa de simplă cum pare. De cele mai multe ori, părinții vin cu copilul “că are probleme” și au așteptări nerealiste ca și cum terapeutul ar avea o “cheiță” de care copilul este tras și “gata”, problema a trecut! Dar, asta este o altă chestiune.

joacă 1Importanța terapiei prin joc este extraordinară. Copiii se exprimă foarte natural prin acest mod. Putem folosi desenul, plastilina, muzica, păpușile, povestea, dansul etc. De exemplu, unui copil îi vine mult mai ușor să comunice prin intermediul unei păpuși, decât să spună direct ceea ce îi este greu să exprime. În acest caz, păpușile oferă o oarecare distanță, e ca și cum nu ar fi vorba despre el și astfel, îi este mult mai ușor.

Jocul cu apa…nu doar în cabinet, ci și în spa-urile unde sunt tot felul de jucării gonflabile, are efecte uimitoare asupra copiilor. Un simplu lighean cu apă în care copiii să se joace cu jucării în miniatură îi relaxează fantastic. E întoarcerea în uter, unde am fost cei mai relaxați!

  • Cum ați caracteriza rolul locurilor de joacă? Este acesta unul decisiv în prevenirea obezității infantile?

Locurile de joacă sunt minunate, în ideea că facilitează interacțiunea liberă între copii. Sunt folositoare și atunci când părinții sunt prea obosiți, epuizați, iritați, după o zi grea la muncă. Decât interacțiunea cu un părinte iritat, plictisit, fără răbdare, mai bine interacțiunea cu alți copii în spațiile amenjate pentru joacă.

Desigur mișcarea zilnică previne obezitatea! Știm că statul la TV este un factor de risc în a dezvolta această problemă. Din punctul meu de vedere, o abordare holistică (hrană, disciplină, joc) are șanse mai ridicate de a avea efectul scontat în prevenirea obezității.

  • Există vreo “formulă” ideală de amenajare a  locurilor  de joacă din punctul de vedere al psihologului, în așa fel încât  beneficiile pe care le însumează jocul să fie cât mai condensate?

joacă 2Nu pot afirma că există o “formulă magică” în amenajarea locurilor de joacă, însă cred că ar trebui aduse la un loc acele resurse care să-i solicite cât mai mult fizic și intelectual. De asemenea, ar trebui ca amenajarea unui loc de joacă să fie una diversificată, care să-i ofere copilului multiple variante de a-și utiliza abilitățile fizice și cele mentale, care să nu îl plictisească și care să-i ofere posibilitatea de a se juca în cât mai multe feluri cu putință și, astfel de a-și dezvolta, alături de alți copii, creativitatea.

  • Ca psihoterapeut intrați frecvent în  contact cu problemele copiilor. Recent ați lansat o carte dedicată lor, intitulată “Magia fluturașilor”. Se poate face terapie prin joacă când vorbim de cei mici?

Cu siguranță se poate face terapie prin joc! Prin joc, terapia cu copiii are cele mai  bune rezultate!

Cartea mea recent apărută, “Magia fluturașilor” este foarte potrivită, mai ales, școlarului mic. În paginile acestei cărți, am oferit, într-o variantă extrem de atractivă, și pe înțelesul celor mici, câteva soluții la problemele cu care, cu certitudine, aceștia s-au confruntat sau cărora, în prezent, trebuie să le facă față: anxietate, timiditate, fobie socială, panică, diverse temeri sau frici. Astfel, prin intermediul poveștilor și simpaticelor animăluțe pe care cei mici le întâlnesc în paginile cărții, aceștia înțeleg că ceea ce îi deranjează nu este de nedepășit și că, alături de părinții lor, pot fi niște învingători.

  • Sunteți specializată în psihoterapie integrativă, creați strategii psihoterapeutice personalizate și oferiți viziuni noi de abordare integrativă. Cum considerați programa grădinițelor și școlilor primare din România în ce privește activitățile de joacă?

Din păcate, nu vreau însă să generalizez, dar încă în multe școli, pedagogia se bazează pe umilință. Aceasta nu înseamnă doar bătaie, astea sunt excepții. Umilința înseamnă și să-l pui cu mâinile sus în fața clasei, să îl jignești în fața colegilor, să îi distrugi, într-o formă sau alta, personalitatea pe care și-o construiește. Să nu uităm că, într-o măsură extrem de mare, copiii învață din exemple!

joacă 3În ceea ce înseamnă atitudinea față de joc, am constatat că este ignorată, mai ales în cadrul școlilor primare, dorința copiilor de a se juca cu ceilalți colegi. Dacă întrebi copilul mic ce îi place mai mult la școală îți va spune că pauzele în care se joacă. Dar pauzele sunt și așa prea scurte, și, în multe situații, învățătorii îi pedepsesc pe copii ținându-i pe durata puzelor în clasă, privându-i de bucuria de a se juca. Și astfel, copilul ajunge să urască școala. În plus de asta, în multe situații, maniera de predare este învechită și rigidă, punând prea puțin accentul pe joc, modalitatea prin care copilul învață și asimilează informațiile cel mai bine. Mai mult, copilul primește excesiv de multe teme pentru acasă care, din nou, îl privează de bucuria jocului. Nu este o situație normală, și ar trebui să atragă atenția factorilor abilitați. Pentru că, astfel, și vorbesc din experiența mea de psihoterapeut, copilul, sub presiunea școlii, ajunge la “burnout” și în cabinet și mă întreabă nedumerit de ce el nu are timp de joacă.

  • Un cuvânt de încheiere pentru cititorii noștri?

Vă mulțumesc că mi-ați dat șansa să îmi exprim câteva puncte de vedere. Concluziile trase în urma activității terapeutice nu sunt îmbucurătoare. Tot mai mulți copii obosiți, surmenați de presiunea școlii, ancorați mai mult în lumea virtuală decât în cea reală, sunt privați de bucuria jocului. Dragi părinți și cadre didactice nu uitați că, mai ales în prima copilărie, micuțul trebuie să se joace cât mai mult cu putință pentru a putea deveni, ulterior, un adult sănătos fizic și mental, capabil să facă față stresului cotidian. De asemenea, m-aș adresa părintelui: să nu uite că are sub aripa sa un fluturaș care va ajunge să crească mare. Astfel, el are datoria de a face tot ceea ce îi este în putință să-i ofere acestuia confortul fizic și psihic necesar unei dezvoltări armonioase.

Accesibilitatea universală a locurilor de joacă – pro sau contra?

Ne însoțim frecvent copiii la locurile de joacă. Cu toții avem nevoi, cerințe sau pretenții legate de acestea, în funcție de problemele cu care ne confruntăm acolo: siguranță, accesibilitate, incluziune sau segmentare pe vârste.

Accesibilitate Universală 1Tendința spre accesibilitate universală este evidentă. Nevoia de locuri de joacă care să poată fi folosite de către toți copiii este una acută. Un loc de joacă incluziv abordează nevoile tuturor persoanelor, inclusiv cele care au autism, dizabilități intelectuale, deficiențe de mers sau de auz. Se adresează totodată dezvoltării continue, incluzând toți copiii și oferindu-le provocări adecvate vârstei lor.

Rețeta unor astfel de spații publice necesită o mulțime de procese, concepte și combinații. Ecuația propusă de Kenneth S Kutska, director executiv la International Playground Safety Institute, inspector certificat și membru în mai multe comisii de siguranță a locurilor de joacă, autor al lucrării ” Siguranța la locurile de joacă nu este accidentală”, sună destul de concret:

Cerințe de design accesibile, fără bariere arhitecturale + Principii de proiectare incluzivă + Siguranța completă și evaluarea riscurilor + Plan amănunțit de implementare + Management în conformitate cu desfășurarea practică a proiectului = Acces universal (incluziv) pentru toți.

Să fie atât de simplu să le punem în aplicare? Cu siguranță că nu. Satisfacerea nevoilor de dezvoltare ale fiecărui copil poate crea atât conflicte cât și oportunități în mediile de joacă. Pot apărea preocupări legate de siguranță, datorită accesului copiilor și la echipamente neadecvate vârstei lor, ca rezultat al accesului universal. Această problemă poate fi însă rezolvată cu ajutorul supravegherii adecvate a adulților, K. S. Kutska subliniind că “beneficiile accesului universal depășesc riscurile copiilor care ar putea veni la joacă nesupravegheați”.

Accesibilitate Universală 2Tot el afirmă că “copiii au nevoie să învețe lecții de viață în locuri de joacă corect proiectate, cu sau fără supravegherea părinților. Nu este corect să refuzăm accesul la joc al tuturor, din cauza unor potențiale riscuri de rănire sau a lipsei de supraveghere. Desigur nu putem ignora aceste probleme de siguranță, însă nu trebuie nici să înnăbușim procesul de accesibilitate universală”.

Părerile legate de tendința accesibilității universale a locurilor de joacă pot fi împărțite, însă categoric această noțiune este deja abordabilă practic, și nu se pot contesta beneficiile ei.

Iată câteva dintre criteriile de performanță, care vor aduce îmbunătățiri substanțiale implementării proiectelor de locuri de joacă cu accesibilitate universală:

  • Absența barierelor arhitecturale
  • Zone de joacă și dezvoltare care să suporte comportamentul previzibil al copiilor
  • Diversitatea senzațiilor de mișcare și a experiențelor care pot fi dobândite
  • Oportunități de joacă autonomă, alături și împreună cu alți copii

Voi ce credeți despre accesibilitatea universală la locurile de joacă?

Grădinițele viitorului – locuri de joacă și mișcare

V-ați imaginat vreodată cum arată o grădiniță unde copiii parcurg cam 4-6 km pe zi și se joacă pe acoperiș? În ce fel ar trebui concepută arhitectural  ca să nu existe o delimitare între interior și exterior?

Spațiile destinate copiilor pretind o arhitectură din ce în ce mai originală și adaptabilă, datorită nevoilor și stilului de viață și educație de care au nevoie cei mici. Astfel, arhitecții viitorului trebuie să găsescă soluții nu doar estetice ci și ingenioase pentru a încorpora întreaga paletă de necesități ale celor mici.

Grădinițele viitorului - Tezuka Fuji 1Unul dintre exemplele concrete ale acestor aspirații este grădinița Fuji, în apropiere de Tokyo, proiectată de arhitectul Takaharu Tezuka, un vizionar al spațiilor imaginative și versatile. Grădinița permite copiilor “să fie copii”, cu săli de clasă care nu sunt separate și fără bariere acustice.

Grădinițele viitorului, concepute ca spații complet deschise, cu copaci în mijlocul clasei, mobilier pe post de locuri de joacă, luminatoare, plase în jurul copacilor și cișmele cu tuburi flexibile, utilizate drept mini “piscine”. Circularitatea este adoptată ca formă dimensională, permițând libertatea deplină de mișcare.

Grădinițele viitorului - Tezuka Fuji 2La o astfel de grădiniță copiii nu au niciun motiv să fie agitați, pentru că nu există limite. Dacă un copil nu vrea să stea în clasă, are permisiunea să plece, pentru că până la urmă se va întoarce, deoarece întreaga grădiniță  e un cerc.

Takaharu Tezuka susține că “generația noastră a crescut într-o junglă zgomotoasă” și că “copiii au nevoie de zgomot”, pentru a se putea adapta unei societăți și unui mediu de viață real. Acesta este motivul pentru care nu există bariere acustice.

Având  o circumferință de 183 de metri și o formă spectaculoasă, construcția permite copiilor un spațiu de mișcare enorm, directorul grădiniței sustinând că performanțele sportive ale elevilor săi sunt cele mai ridicate, datorită faptului că micuții parcurg în medie între 4000-6000 metri pe zi, prin diversele activități pe care le fac.

Grădinițele viitorului - Tezuka Fuji 3Ideea din spatele acestui concept este aceea ca nu trebuie să ne controlăm copiii în permanență, sau să-i protejăm excesiv, ci trebuie să le acordăm libertate de mișcare într-un mod natural, pentru a putea învăța să trăiască în lumea reală.

Grădinița Fuji este un triumf în designul arhitectural modern, un model inovativ care dovedește că spațiile  școlare trebuie să deservească nevoile celor care le utilizează, și că acestea nu trebuie să fie plictisitoare sau convenționale.

“Arhitectura are potențialul de a schimba lumea și viața oamenilor. Această grădiniță este una din încercările noastre de a schimba viața copiilor”, a afirmat T. Tezuka, în prezentarea sa pe Ted, pe care v-o recomandăm pentru mai multe detalii.

Mai multe fotografii pe http://www.architonic.com/aisht/fuji-kindergarten-tezuka-architects/5100019

Tendințe în designul locurilor de joacă în 2015

Producătorul german Neospiel, prezent pe piața românească prin Loftrek SRL, vine cu noutăți surprinzătoare anul acesta în materie de concepție, funcționalitate și design.

Tendințe locuri de joaca - Cățărătoare gigantNoile modele de cățărători precumTurn Padurea Neagra, se remarcă printr-o mulțime de moduri de abordare a cățărării și forme atipice. Introducerea de elemente de relaxare – hamacuri, plase de odihnă, cuiburi sau puncte de observare, provoacă la creativitate și spontaneitate.

Tendințe locuri de joaca - Dragonul EliotDragonul Eliot este de departe cea mai pitorească dintre noutățile acestui an. Plin de culoare și cu o personalitate evidentă, Eliot însumează activități de balansare și cățărare predominante, în forme unice, de trasee cu niveluri de dificultate progresive, pe scurt, un tip de “alpinism” inedit și provocator. Aspectul prietenos și culorile atractive îl transformă într-o vedetă incontestabilă a locurilor de joacă.

Tendințe locuri de joaca - Cometa Hally-GallyAvând o formă aerodinamică și o dimensiune impresionantă, Cometa Hally-Gally vine cu propunerea de multifuncționalitate a spațiului de joacă desemnat. Astfel, aria de joacă poate fi folosită atât ca spațiu de relaxare cât și ca traseu de cățărare, combinând într-un mod fericit diferite activități de joacă. Forma spectaculoasă de cometă permite un spațiu lung de traversare, dar oferă simultan și posibilități de socializare, comunicare și destindere.

Tendințe locuri de joaca - SerpentesSerpentes este o altă noutate în materie de combinare a activităților, cu o formă futuristă, alcătuit din module. Diferit aliniate și cu mai multe niveluri de înălțime, acestea promovează activitățile motorii combinându-le cu echilibrul și forța. Oferă spațiu pentru relaxare, pe platforma din lemn, dar și o mulțime de activități de joacă, bazate în principal pe cățărare și balansare în mai multe forme. Echipamentul permite utilizarea acestuia și de către persoane cu dizabilități.

Locurile de joacă încep să arate spectaculos, atât ca formă cât și ca utilitate. Voi ce ziceți de aceste tendințe?

Este inteligența condiționată de joacă?

Când vorbim despre joacă, ne gândim aproape cu toții că aceasta este un apanaj al copiilor. Să fie oare adevărat? Ce forță modelatoare și transformatoare conține acest proces numit  joacă?

Un pionier al cercetării în materie de joacă, dr. Stuart Brown, spune cu umor că joaca, alături de fantezie, înseamnă mai mult decât distracție, în prezentarea video “Joaca e mai mult decât distracție” (TED.com in Engleza). O copilărie plină de joacă va forma adulți fericiți și inteligenți, și-i va menține așa la orice vârstă.

Cercetările doctorului Brown subliniază că jocul nu înseamnă doar bucurie și energie, ci este profund implicat în dezvoltarea inteligenței umane, devenind astfel vital.

Punctul de plecare al cercetărilor sale l-a constituit un element comun din declarațiile unor persoane cu comportament și manifestări anormale (criminali), și anume lipsa jocului în copilărie. Apoi, de-a lungul carierei sale a intervievat mii de oameni pentru a cataloga diferitele lor relații cu joaca, menționând o corelație puternică între succes și activitățile de joacă. Cartea sa “Play”, descrie impactul pe care-l are jocul în viața fiecăruia.

Dezvoltare prin joacăSprijinit de Sociatatea National Geografic și de Jane Goodall, dr. Brown a observat cum se joacă animalele în sălbăticie, ajungând la concluzia că însuși conceptul de joacă implică un comportament evoluat, important pentru bunăstarea și supraviețuirea animalelor, în special a celor cu o inteligență superioară.

Puterea jocului este una copleșitoare. Chiar și prădătorii se pot juca și pot interacționa cu alte animale prin joacă, transformându-și comportamentul și reacțiile.  Absența jocului provoacă comportamente anormale și predispune la agresivitate și depresie, atât în lumea animală cât și în cea umană.

Prin intermediul organizației sale, National Institute for Play, dr. Brown speră să extindă studiul jocului și a noțiunii de joacă, într-o știință esențială și vitală, care poate ajuta oamenii de pretutindeni să se bucure și să se implice în joacă pe tot parcursul vieții.

Au nevoie adulții de joacă?

“Brown construiește un caz convingător despre importanța recreerii, despre rolul acesteia în creativitate și succes, insistând asupra faptului că și adulții au nevoie de asta”, spunea revista Discover Magazine.

Da, și adulții au nevoie de joacă. Cercetările efectuate au demonstrat încă din secolul XV, preocuparea și implicarea adulților în diferite forme de joacă. S-au observat doar într-o singură imagine, 24 de jocuri și concursuri diferite, în care erau implicați adulți, în locuri publice. Cultura noastră a pierdut de-a lungul timpului esența și universalitatea jocului, cedând spațiu unor activități, care de cele mai multe ori, nu implică nicio parte de recreere.

Oboseala și stresul sunt noțiuni predominante ale societății noastre, în contextul lipsei de recreere prin joacă, atât la adulți cât și la copiii de toate vârstele. Beneficiile incomesurabile ale jocului nu pot fi contestate, iar implicațiile pe care le dezvoltă joaca sunt de asemenea uimitoare.

De cealaltă parte, spontaneitatea jocului naște erupții de bucurie, din partea tuturor celor implicați, creierul acestora construind o “platformă” de implicare, care crează perspective noi de dezvoltare. Joaca nu se poate analiza doar dintr-un punct de vedere. Îți trebuie mai multe feluri de abordare, pentru a realiza cât de covârșitoare sunt implicațiile acesteia, în rândul nostru, al tuturor.

Inteligență prin joacăEste joaca o forță miraculoasă?

Spontaneitate, bucurie, libertate, abilitate, creativitate, fantezie, distracție, amuzament, recreere sau relaxare, sunt câteva dintre atributele jocului. V-ați putea închipui o lume fără joacă? Lipsa ei ne-ar face îngrozitor de săraci. Fără fantezie, fără distracție, fără provocări amuzante.

Pe de altă parte, suntem structurați să avem nevoie de joacă, de relaxare și recreere, de socializare și interacțiune. Toate acestea capătă valori incredibile prin joacă. Jocul are acea forță transformatoare care ne modifică atitudinile și reacțiile. Poate transforma starea psihică și fizică, favorizează încrederea și stimulează interacțiunea, aduce umorul și amuzamentul în prim plan, producând nenumărate beneficii în plan emoțional.

Mari sau mici, toate ființele cresc și se dezvoltă optim prin joacă. Avem nevoie de joacă, de tot ce înseamnă ea, pentru a funcționa psihic, fizic și emoțional. Gesturi, mișcări, trăiri, conectivitate, adaptabilitate, toate ne sunt necesare în egală măsură atât în copilărie cât și la maturitate. Ne dezvoltăm și evoluăm prin joacă,  ne distrăm și socializăm, devenim creativi și relaxați.

Este necesar să ne reamintim că joaca nu are vârstă, arie socială sau contraindicații. Este un limbaj universal, reconfortant și amuzant, un proces miraculos, care îmbină o sumă complexă de beneficii, o pârghie valoroasă spre sănătatea oricărei societăți și o resursă indispensabilă de creativitate și umor. Așadar,  jucați-vă!

Despre educația incluzivă cu Ștefan Dărăbuș, HHC România

Un dialog deschis despre copiii vulnerabili, nevoile acestora și educația incluzivă, cu invitatul săptămânii, Ștefan Dărăbuș, director HHC Romania.

Stefan-fullDirector regional la Hope and Homes for Children (HHC) şi coordonator de programe în Europa Centrală şi de Sud, Ștefan Dărăbuș este unul dintre românii frumoși și implicați, care fac lucruri mari pentru semenii lor.

În ciuda faptului că timpul său este unul extrem de prețios, ne-a răspuns cu multă amabilitate la câteva întrebări, legate de promovarea educației incluzive în contextul românesc actual.

Am discutat despre ce se poate face pentru a preveni handicapul să devină o barieră de comunicare afectivă sau comportamentală în rândul copiilor cu nevoi speciale, dar și despre implicare, sau importanța exemplului propriu.

Cum considerați contextul românesc actual,  în privința direcțiilor de acțiune pentru promovarea educației incluzive în România? Este acesta unul concret?

Din păcate răspunsul nu are cum să fie unul pozitiv. Concretețea pretinde acțiune și contururi ferme pentru chestiuni bine creionate. În primul rând, educația incluzivă nu are fundament în mentalul omului din pătura de mijloc. Asta, pentru că tușele de respingere a celor care sunt diferiți au încă o forță greu de conceput. Orice e altfel decât ceea ce percepem drept ”normal”, adică nevoile speciale pe care le au unii copii, proveniența lor modestă, sărăcia, cu toate nuanțele ei urât mirositoare și discordante ochiului obișnuit cu haine curate și cu fețe spălate, asta ca să nu mai vorbim de culoarea pielii – duc la realitatea respingerii săracilor, a rromilor, a celor cu dizabilități, din mediile percepute drept ”normale”. Și adulții, cei ca noi, părinții, formează aproape inconștient, deja ca un automatism, un front comun de ostilitate și oprobriu față de acei copii și tineri care ar trebui să fie, nu-i așa, incluși în formele convenționale ale educației de masă.

În privința direcțiilor de acțiune pentru promovarea educației incluzive în România, realitatea e că se vorbește mult, dar se face extrem de puțin. Vorba lui Caragiale: ”simt enorm și văz monstruos”, cam așa sunt de hipertrofiate percepțiile viscerale ale omului de rând atunci când e vorba de acei copii și tineri care au nevoie de educație, dar sunt altfel decât cei tipici.

Cred că suntem foarte buni la a vorbi mult despre abstracțiuni (și din păcate și conceptul de ”educație incluzivă” e unul abstract), dar lipsește transpunerea în concretul faptelor. Așadar, în teorie, suntem buni pe partea de educație incluzivă. Avem niște legi, le scoatem în față, dar legislația duce lipsă de specificitate. Legile-cadru nu sunt urmate de norme metodologice, cu clauze clare, cu definiri de responsabilități, cu responsabilizări, cu precizări asupra surselor financiare necesare punerii în practică a unui mediu educativ realmente incluziv. Sunt necesare barometre de progres, repere pentru monitorizarea de impact, concluzii și repoziționări strategice. Unde sunt toate acestea? În teorie. Și acolo rămân. Între timp, suntem ocupați cu vorbe.

Incluziunea socială ar trebui să ocupe un loc prioritar în cadrul politicilor generale. Ce părere aveți despre ariile sociale, în cazul nostru locurile de joacă, din punct de vedere al structurării lor? Conțin acestea suficiente echipamente de joacă pentru copiii cu nevoi speciale?

3Asta e cu siguranță o întrebare retorică. Locurile de joacă în general sunt rarități în spațiul urban. Elementele de siguranță apar timid și sunt raportate încă la copiii tipici, nicidecum la cei cu nevoi speciale. Politicile generale au meteahna grea a lipsei de claritate și de specificitate. Adică trâmbițăm incluziunea socială pentru că dă bine, pentru că e o ingerință transmisă de la nivelul Uniunii Europene și pentru că suntem obligați să ne înscriem unui aquis comunitar, dar în fond, în miezul lucrurilor, știm că persistă o reținere față de copiii cu nevoi speciale, persistă rușinea familiilor care au copii cu nevoi speciale, ostilitatea publică nu se exprimă în cuvinte, dar se citește în ochi, în gesturi, în atitudini. Și atunci, părinții care au copii cu nevoi speciale mai bine-i țin închiși în case, în apartamente, sau îi scot foarte rar. Ariile sociale, locurile de joacă, sunt încă idealuri la care aspirăm relativ puțini oameni, cei implicați în proiecte sociale, cei direct afectați (copiii cu nevoi speciale și familiile lor). Pentru marea masă a populației, problema e infimă și tocmai de asta rămâne la stadiul de proiecție imaginativă a dorinței de a avea, de exemplu, locuri de joacă incluzive pentru cei cu dizabilități. Soluția este crearea programatică a acestor spații de joacă și punerea pe agenda publică a unui manifest atitudinal autentic, pragmatic, prin care copiii cu nevoi speciale să aibă acces la locuri de joacă în comunitate.

Ce înseamnă “nevoi speciale “concret, în cazul copiilor cu care interacționați alături de echipa dumneavoastră?

Pentru organizația Hope and Homes for Children, ”nevoile speciale” definesc orice tip de diversitate integrată naturii umane: ne referim la copiii cu dizabilități minore, medii, sau majore, la cei cu nevoi speciale de învățare, așa-zișii copii cu deficiențe de învățare, sau pur și simplu cei denumiți drept handicapați, termen pe care îl urâm din toți porii, pentru că are conotații peiorative și persistent negative. Am militat pentru impunerea schimbării terminologiei specifice domeniului dizabilității ființelor umane, pentru că, la ora actuală, denumiri atribuite oamenilor, precum ”handicapat”, ”retardat”, ”oligofren”, ”deficient” – au forța distructivă, plasează într-un registru denigrator oameni din jurul nostru a căror singură culpă e aceea că nu au avut norocul hazardului de a fi tipici, de a fi, nu-i așa, ”normali”…

Etosul organizațional specific pentru Hope and Homes for Children spune că orice formă de diversitate umană impune respect. Credem cu tărie că orice ființă umană, fie aceasta săracă, orfană, marcată de ghinionul unei vieți trăite în dizabilitate, sau îngreunată de abuzuri suferite din partea altora – orice ființă umană, așadar, are dreptul la demnitate, la o viață trăită între oameni. Credem că obtuzitatea aplatizării și a robotizării umane duce la mediocritate, la monotonie, la absența inovației, a creativității și, în cele din urmă, la dezumanizare. Suntem oameni prin capacitatea de empatie, de afecțiune, prin demnitate. Și de multe ori, cei percepuți drept ”diferiți” de normă sunt cei care rezonează mai profund la trăsăturile fundamental umane.

1

Care credeți că ar fi beneficiile introducerii unor astfel de echipamente de joacă în parcuri și arii sociale din punct de vedere integrativ?

Sunt beneficiile socializării pentru o populație obișnuită cu izolarea și cu segregarea. E avantajul lărgirii orizontului și al percepțiilor de partea copiilor tipici, al părinților acestora, precum și dialogul și conversația care se naște din apropiere, din proximitatea oferită de un spațiu comun de manifestare. Ar fi ca o trezire la realitate, o revenire dintr-o stare de stază. Cred că populația, în ansamblul ei, acea populație care se consideră ”normală”, suferă de autosuficiență, de supraestimarea propriului sine. Tendințele și prejudecățile contemporane susțin și încurajează canonizarea, bigotizarea socială, gândirea în cutiuțe și în sertărașe înguste, tot mai înguste, tot mai lipsite de perspectivă și de context. Raportarea la circumstanțe, raportarea la arbitrarul stării de normalitate a fiecăruia dintre noi sunt aproape de neregăsit în spațiul public, în discursul public, în dialoguri, care sunt tot mai puțin formative și tot mai mult dogmatice.

Dacă echipamentele de joacă pentru copiii cu nevoi speciale s-ar regăsi în parcuri, în ariile sociale, am crește gradul de înțelegere al populației în ansamblul ei. Ar fi, înainte de toate, un act de educație pentru omul obișnuit, iar mai apoi doar un mod de implicare în societate a celor cu nevoi speciale. Da, cu siguranță am fi într-o situație de întâlnire a două lumi care greu ajung față în față: cei puțini, ascunși, izolați, segregați, pe care destinul și hazardul i-a făcut să fie ”altfel”, pe de o parte, și cei mulți, obișnuiți cu un orizont în care diversitatea umană e tot mai absentă. De aici nu se pot naște decât lucruri și consecințe pozitive.

Care ar fi “actorii” câmpului social / educațional care ar trebui să ofere alternative pentru facilitarea trecerii la educația incluzivă?

Acțiunea și inițiativa individuală, în primul rând. De multe ori mă gândeam cât de inactivi suntem. Cât de obișnuiți să stăm pe margine și să cârtim suntem, privind la cei din teren, la cei care joacă un meci al vieții. De la fiecare dintre noi poate izbucni o scânteie care să facă diferența. Oriunde suntem. Într-o organizație, într-o firmă, la școală, la catedră, într-un cabinet medical, la biserică, într-un bar, sau într-un parc. Înconjurați de oameni, formăm și reformăm opinii, fie că suntem, sau nu, conștienți de asta.

Apoi, acțiunea publică, administrativă. Profesori, educatori, asistenți medicali, medici, preoți, părinți, politicieni, activiști sociali, tineri elevi, studenți – toți au partea lor de implicare posibilă, cu câte o cărămidă pe care să o pună la crearea acestui construct complex. Noi, cei din societatea civilă, putem propune reglementări, acte normative, proiecte de legi, metodologii, cadre de intervenție. Acestea sunt furnizate din societatea imediată, de la firul ierbii, din zona de activitate în care lucrăm zi de zi. Părinții copiilor cu nevoi speciale, familiile lor, ar trebui, de asemenea, să fie mai abrazivi, mai pregnanți ca prezență și în solicitări. Iar politicienii, dar și funcționarii publici, să preia concretețea propunerilor venite din teren, de la sursă și să le transpună în proiecte de legi și în cadre specifice de acțiune. Apoi, să avem sursele financiare și administrative care să facă astfel încât toate acestea să fie puse în operă și transformate în realitate. Așadar, e mult de făcut, sunt mulți la mijloc și parcursul e anevoios. Dar nu spun nicidecum că nu se poate. Spun, însă, că suntem de multe ori prea resemnați și prea împăcați, în sens negativ, cu așteptări de insucces în inițiative și lipsiți de ambiția de a duce lucrurile, proiectele, până la capăt.

2

Ați afirmat de curând pe blogul personal că “responsabilitatea socială s-a transformat într-un “must have” al companiilor medii și mari”. Este această responsabilitate socială direcționată suficient spre sferele de interes ale copiilor?

Începe să fie direcționată și spre interesul copiilor. Deși impunerile sunt parțial de imagine pentru companii, sau dictate de sistemul de fiscalitate, cred că oamenii cărora li se adresează și companiile sunt sensibili la modul în care lumea corporatistă rezonează la chestiuni ancorate în realitățile din jurul nostru. Dar și organizațiile non-guvernamentale, sau autoritățile de stat cu care fac parteneriate companiile medii și mari au un rol pivotal în direcționarea spre sferele de interes pentru care se leagă efectiv parteneriatele. Dacă ele au forța să impună un mod de lucru calat pe nevoile copiilor (în acest caz particular de care discutăm), atunci lucrurile se pot întâmpla corect. Și în beneficiul efectiv al celor mai vulnerabili dintre copiii pe care-i vedem în jurul nostru.

Credeți că perspectivele de gândire care conduc la implicare socială pot fi educate? Cum ne-am putea implica concret în asta?

Da. Cursuri facultative în școli, lecții de implicare civică în grădinițe, bazate pe exemple și pe situații dintre cele mai uzuale și concrete: cum avem grijă de cei de lângă noi, de exemplu. Explicând că, într-o societate, dacă celor din jurul nostru le e rău, nu are cum să ne fie nouă bine și din simplul motiv că trăim cu toții între oameni și ceea ce vedem ne marchează. Oamenii se pot implica concret în implicarea socială și educarea acesteia prin propriul exemplu, de asemenea. Mă refer în primul rând la relația copii-părinți. Iar mai departe, oricare dintre noi putem propune abordări noi în școală, în sistemul de sănătate, în stat. Mijloace sunt, doar să le vedem și să vrem să le impunem.

Un gând de încheiere pentru cititorii noștri?

Să ne facem mai mult timp pentru oamenii importanți din viețile noastre. Să fim mai deschiși la minte. Să vrem să învățăm întotdeauna și să acceptăm diversitatea umană. Pentru că asta ne face mai bogați. Despre asta e adevărata bogăție.

Mulțumindu-i invitatului nostru pentru timpul acordat, vă adresăm și vouă o întrebare: credeți că ne putem implica mai mult în educarea perspectivelor de gândire care conduc la implicarea socială?

Parcuri fitness și work out – soluții inteligente de amenajare

Cum putem îmbunătăţi structura parcurilor fitness și ce am putea face pentru crearea de astfel de parcuri noi? În primul rând soluţii inteligente de amenajare!

Promovarea sportului și a mișcării în aer liber a devenit imperativă, mai ales în rândul tinerei generații. Problemele legate de sedentarism și obezitate sunt arhicunoscute. Varianta la îndemână, cu cele mai multe beneficii pentru toate generațiile rămâne parcul fitness.

Traseu fitness - solutii inteligente - 1

Fitnessul urban a căpătat amploare și în România, odată cu înfiinţarea diferitelor grupuri și comunități, precum cei de la Fitness Urban Grup România, care promovează o “schimbare prin mișcare”.  Oameni implicați, precum Doru Dorobat, militează pentru un stil de viață sănătos, atrăgând din ce în ce mai mulți oameni spre mișcarea în aer liber. Aceste grupuri, alături de comunitățile locale, pot determina construirea de zone fitness, dar și parcuri “street workout”, foarte apreciate în SUA, dar și în Europa.

Beneficiile mișcării în aer liber sunt incontestabile iar îmbunătățirea stilului de viață prin sport, a devenit o preocupare atât a comunităților cât și a reprezentanților acestora din administrație.

Conceptele noi de mişcare sunt structurate să încorporeze grupe de exerciții pentru programe complete de fitness, bine echilibrate, care conțin exerciții variate, pe categorii: fitness aerobic, fitness muscular și cardio,  precum și echilibru sau mobilitate.

Unul dintre conceptele de ultimă generație este 4FCIRCLE, o variantă completă de mișcare în aer liber, având în componență  mai multe module, fiecare cu specificul său. Grupurile de utilizatori cărora le este dedicat sunt multiple, primul dintre ele fiind familia extinsă, cu toate generațiile care o compun, dar și turiști, sportivi sau amatori de sport.

Parcurile street workout sunt adoptate pe scară largă, mai ales de către generațiile tinere. Mulțimea de activități care se pot efectua într-un astfel de parc precum și interacțiunea dintre tineri, le situează în categoria spațiilor publice preferate de noua generație.

Statie Calisthenics - solutii inteligente - 2Cel mai implementat concept în  materie de street workout este Calisthenics, care a format la rândul său grupuri și comunități precum Romanian Calisthenics sau Calisthenics Romania Brothers. Abordarea diferită cu care vine acest concept este cea a folosirii greutății propriului corp, pentru a lucra toate grupele de mușchi, cu ajutorul anumitor tipuri de exerciții. O stație cu niveluri de dificultate diferite, va oferi mai multe tipuri de programe decât aparatele simple, asociate.

Parc fitness - solutii inteligente - 3O altă solutie inteligentă de amenajare vine de la traseele fitness complexe.  Tematice sau combinate, acestea aduc în plus varietatea unor programe de exerciții pe cât de eficiente pe atât de ușor de executat. Simpla parcurgere zilnică a unui astfel de traseu, fără alt efort suplimentar, te va menține în formă, oferindu-ți un stil de viață sănătos. Publicul țintă al acestor trasee poate fi divers, pornind de la orice amator de mișcare, până la baze de antrenament militare, tabere de pregătire, sau baze de recuperare.

Avantajul comun al acestor soluții inteligente de amenajare, comparativ cu al altor echipamente fitness pentru parcuri, este că sunt structurate ca și concepte, îmbinând mai multe beneficii, nu doar fizice ci și psihice și sociale, acoperind  grupuri de vârstă extinse. Sunt concepute să favorizeze interacțiunea între generații, să propună soluţii simple de sport și mișcare, accesibile și benefice.

Vrei să adopți un stil de viață sănătos? Îți dorești un parc fitness performant? Alege soluții inteligente de amenajare!

Siguranța locurilor de joacă necesită implicare?

A venit primăvara! Vremea plăcută de afară trimite copiii din nou la joacă în parcurile și locurile de joacă special amenajate. Dar cum arată acestea la început de sezon? Prezintă siguranță pentru micuții noștri?

Siguranța locurilor de joacăPeste tot în lume, există o preocupare crescută din partea celor mari pentru siguranța la locurile de joacă. Există diverse programe, campanii sau săptămâni dedicate atât implementării de noutăți care să îmbunătățească condițiile la locurile de joacă cât și nenumărate abordări contructive, inițiative sau luări de poziție în acest sens.

Perioada 20-24 aprilie 2015, este declarată în SUA, săptămâna siguranței la locurile de joacă. Este o perioadă în care punctele centrale devin  locurile de joacă în aer liber, aflate peste tot, în parcuri sau cartiere. Este un timp în care putem învăța să folosim corect locurile de joacă, să-i învățăm pe copii să fie responsabili și conștienți de eforturile pe care le depun adulții pentru a construi, întreține și menține aceste locuri funcționale și sigure.

Locurile de joacă nu devin sigure de la sine. Ele au nevoie de oameni ca noi, care să acționeze!
Siguranța locurilor de joacăCum ne putem implica? Iată câteva idei simple, pe care le putem împrumuta:
  • Concepeți și distribuiți mini chestionare ca să aflați care sunt echipamentele de joacă favorite dar și cele mai puțin populare din cartierul vostru,  precum și cele care prezintă un grad de uzură avansat.
  • Am făcut și noi un chestionar pe care vă invităm să îl completați.
  • Trimiteți scrisori primarului vostru încurajându-l să vi se alăture și să promoveze Săptămâna Siguranței la locurile de joacă.
  • Concepeți și realizați afișe pe care să le lipiți în locurile publice, în care să-i implicați pe vecinii voștri, conștientizându-i de importanța siguranței la locurile de joacă.
  • Insistați pentru inspecții și evaluări periodice ale locurilor de joacă.
  • Faceți o provocare școlii din cartier la o săptămână cu activități în aer liber, pe terenul de joacă.
  • Invitați un tehnician să vă vorbească despre siguranță, chiar în locurile de joacă.
  • Verificați locurile de joacă din zona voastră. Dacă există suprafețe dure, deșeuri sau orice poate pune în pericol siguranța copiilor, anunțați organele competente și exprimați-vă îngrijorarea, oferindu-vă sprijinul pentru a le face din nou sigure.
  • Sesizați presa locală despre eventualele probleme de siguranță la locul vostru de joacă
  • Concepeți împreună cu copiii câteva reguli pentru joacă, pe care să le urmați, afișându-le la vedere.
Ce ziceți? Vi se pare greu să vă implicați? Credeți că avem nevoie și noi de o săptămână a siguranței la locurile de joacă?

http://www.playgroundsafety.org/safety-week/introduction – articolul in engleza despre eveniment

 

Facilitati hoteliere: Tendinte în 2015

Pregătirile pentru sezonul estival sunt în toi. Hotelierii și proprietarii de pensiuni pregătesc ca în fiecare an, surprize plăcute vizitatorilor de la malul mării. Pachetele de servicii se înnoiesc, clădirile se renovează, surprinzând prin noutate și inedit în fiecare sezon.

locuri de joacă

Pe lângă  locație, serviciile asigurate sau atitudinea angajaților, nu putem vorbi despre confort total fără sa mentionam locurile de joacă. Acestea au devenit un atu esențial în preferințele familiilor cu copii de pretutindeni. Ele s-au perpetuat datorită creșterii mai mult decât semnificative a gradului de ocupare a pieței hoteliere de către această categorie de consumatori de servicii turistice.

Site-urile de turism specializate pe pachete de vacanțe, aliniază hotelurile sau pensiunile după facilitățile și serviciile pe care acestea le oferă, locurile de joacă fiind deja condiții obligatorii, datorită cererii acestora pe piața turistică,  copiii având un important cuvânt de spus în alegerea spațiilor de cazare.

2Iată câteva noutăți și propuneri  exclusive ale acestui sezon  în materie de divertisment și relaxare, pentru completarea pachetelor de servicii de cazare, implementate cu succes de către dezvoltatorii hotelieri din Europa, foarte bine primite de către turiștii de pretutindeni:

Umbrarele pentru locuri de joacă, o altă noutate a acestei veri. Instalarea acestora va permite utilizarea locului de joacă și atunci când apare soarele, nemaifiind nevoie de retragerea copiilor în interior, acestea oferind protecția necesară împotriva soarelui, evitând  totodată supraîncălzirea echipamentelor.

1Conceptul i-play este noutatea absolută a acestei veri, un sistem revoluționar de joacă în aer liber, care asociază jocul creativ cu cel digital. Conceput pentru a atrage copiii spre jocul interactiv folosindu-se de exercițiile fizice, i-play oferă atât activitate fizica cât și socială, îmbinând joaca cu sportul, în cel mai benefic mod cu putință: distracție și mișcare în aer liber.

3Gonflabilele acvatice sunt irezistibile pentru toate categoriile de vârstă, fiind recomandate pentru hotelierii care dețin piscine, atât în aer liber cât și acoperite, fiind prilejuri de amuzament, recreere și bălăceală. Indiferent că vorbim despre jocuri sau competiții, forma și designul deosebit de atractiv al acestora( tobogane, vaporașe, curse cu obstacole, insule plutitoare), vor invita la distracție și interacțiune toți oaspeții pe care-i găzduiți.

2a2Hip-Hop Surf aduce în prim plan un joc total diferit, folosind o platformă rotundă pe arc, cu ajutorul căreia se poate “naviga” în deplină siguranță, aspectul acesteia fiind asemănător cu al unui catamaran de dimensiuni mici.  Moderne și exclusiviste, modelele din această categorie sunt o provocare și o experiență captivantă pentru toți utilizatorii lor. Forma  unică și tematicile moderne dau ocazia celor mici să exploreze lumi noi, pline de creativitate și fantezie.

14Parcul cu jocuri de apă, o altă noutate pentru sezonul estival. Creativitatea și îndemânarea copiilor vor fi răsplătite prin crearea de acumulări, scurgeri sau căderi de apă, precum și de modelarea nisipului sau noroiului.

Tendințele în amenajarea locurilor de joacă pentru hotelurile sau pensiunile de pe litoral sunt înclinate clar spre multifuncționalitate fară a neglija designul. Au câștigat popularitate locurile de joacă tematice, care conferă o distincție aparte și un pitoresc irezistibil.

Alaturi de marketingul on-line sau investițiile în capacitate, tendințele de personalizare ale locurilor de cazare includ și locurile de joacă, care pot fi personalizate la rândul lor, în funcție de câteva criterii esențiale.

Labirint Modular VaporasDacă sunteți vizitați de mai multe familii cu copii și traficul acestora este unul ridicat, recomandarea noastra este în favoarea locurilor de joacă de exterior. Pentru cei care au spații interioare disponibile (hoteluri mari),  recomandăm locuri de joacă de interior (modulare etajate), care pe lângă avantajul spațiului redus pe care îl ocupă, oferă posibilități multiple de joacă în orice anotimp, indiferent de vreme.

Acolo unde permite spațiul se poate opta pentru combinații de echipamente pentru toate grupele de vârstă sau chiar parcuri tematice, pentru hotelurile sau pensiunile cu o arhitectură pretențioasă.

locuri de joacă tematice

Pentru spații disponibile de dimensiuni medii, ideale sunt centrele de joacă. Acestea nu ocupă spațiu prea mult și conțin elemente care acoperă mai multe activități preferate de copii.

Indiferent de mărimea locului de joacă sau de structura acestuia, posibilitățile de amenajare sunt multiple. Tematicile conferă eleganță iar impactul vizual al unui loc de joacă amenajat profesional nu poate fi contestat. Atributele acestuia constituie categoric argumente în favoarea unei astfel de personalizări.

Dacă există spații verzi  sau faleze apropiate, amenajarea unei zone fitness de exterior va fi binevenită.  Echipamentele pentru sport sunt o variantă clasică, ideală pentru locațiile de la malul mării, care nu beneficiază de spații generoase. Acestea se pretează foarte bine și la hotelurile de nișă, destinate anumitor segmente de public (stațiuni pentru recuperare, climaterice, baze de tratament).

Zona fitness pe faleza

Zona fitness pe faleza

Marile companii hoteliere internaționale și-au mărit investițiile în acest sector, prevăzând fonduri suplimentare pentru proprietățile lor. Multe facilități din Turcia de exemplu, au locuri de joacă uriașe și foarte frumoase. Și pentru România aceasta înseamnă o intensificare a competiției cu ofertele de la nivel global, stimulându-ne să ținem pasul cu ritmul lor de investiții. Turiștii români sau străini întrunesc o mulțime de similitudini în preferințe. Confort total este expresia cheie.

Investirea în facilități de distracție și joacă vă va propulsa în topul celor mai căutate spatii de cazare, atribuindu-vă competitivitate și compatibilitate cu piețele turistice vecine din Bulgaria, Croația, Italia, Franța, Turcia sau Grecia.