Copiii de azi sunt frecvent “diagnosticați” cu deficiențe de atenție. De la problemele de integrare senzorială, care generează tulburări de comportament, dezvoltare și învățare, și până la cele de concentrare, care pot creea imposibilitatea copiilor de a sta într-un loc pentru mai mult timp, toate au o importanță covârșitoare în procesul de educație.
Creierul nostru este frecvent “adormit”, iar cercetările din ultima vreme au demonstrat că mișcarea favorizează procesul de învățare.
Profesorii care lucrează cu copii cu nevoi speciale precum cei cu deficit de atenție, autism sau probleme de integrare senzorială, susțin că abordările de predare cele mai de succes sunt cele care implică activitatea fizică și mișcarea. Cercetările arată că marea majoritate a copiilor au beneficii enorme de pe urma jocului și mișcării în aer liber.
Imaginați-vă o lecție în aer liber, unde copiii se bucură de soare și pot să-și demonstreze abilitățile proprii prin interacțiune și creativitate. Fiecare copil este unic și posedă propriul bagaj de deprinderi și iscusințe.
Dacă privim 20 de copii escaladând o cățăratoare aceștia vor alege 20 de moduri de cățărare diferite, dacă-i vom urmări legănându-se într-un balansoar fiecare o va face în stilul său propriu iar dacă vor alege să conducă vehicule dinamice fiecare va avea propriile strategii de “pilotaj”.
Toate activitățile de predare și învățare sunt proiectate de către profesori pentru profesori, pentru a veni în sprijinul cititului, vorbitului, ascultatului și înțelegerii într-un mod activ și creativ, fără a neglija distracția, atât pe terenul de joacă cât și în clasă. Ca profesor poți alege să-ți faci lecția mai interesantă daca ieși puțin din convențional. Din când în când schimbarile sunt binevenite, mai ales când implică un spațiu explorativ. Sisteme educaționale asemanatoare sunt implementate cu succes în țări precum Norvegia, Danemarca, Italia sau Anglia.
Cu toții ar trebui să fim mai creativi și mai preocupați de metode care implică mai multe moduri de învățare prin activitate fizică. Copiii au particularitatea să învețe în timp ce se mișcă, folosindu-se de propriile experiențe, iar noi ar trebui să le acordăm această posibilitate mult mai frecvent decât o facem.