Simplitatea bucuriei – Tati, vleau si eu pe topogan!

DSCF3793aaa2_resize

Loc de joaca Baia Sprie marca Loftrek

De curand, a fost inaugurat la Baia Sprie, un loc de joaca foarte atractiv, cu echipamente de ultima generatie, marca Loftrek. Situat in centrul nou al orasului, intr-un spatiu imprejmuit si ferit de circulatia autovehiculelor, spatiul de joaca a devenit in scurta vreme una dintre locatiile preferate ale copiilor de toate varstele. Componenta locului de joaca este una diversificata, pentru a acoperi cat mai multe dintre preferintele micutilor. Un ansamblu de joaca cu turn, avand atasate patru tobogane, cataratoare, jocuri tematice si doua scari de acces cu balustrade, este vedeta incontestabila a zonei, dar si caruselul cu bancute, balansoarele pe arc, leaganele duble si hintele sunt la fel de apreciate. Am poposit putin pe una dintre bancile aflate in numar mare la locul de joaca, si i-am privit pe micuti. Desi era dimineata, fiind o zi superba de vara, copiii erau in numar mare, cu precadere prescolari, si pot sa afirm ca a fost o adevarata terapie antistres sa-i privesc cum se joaca.

tobogan_baia_sprie_3

“Tati … vleau si eu pe potogan!”

Zambitori si zgomotosi, cu rasul cristalin si carliontii zburand in vant, usor imbujorati din cauza repetatelor urcari si coborari pe tobogane, erau o veritabila definitie a bucuriei. O fetita cu pantolonasi inflorati si palariuta decorata cu floricele isi tragea de mana tatal, foarte grabita … ”Tati … vleau si eu pe potogan!”

M-am intrebat daca bucuria este apanajul celor mici. Cred ca in graba noastra de a trai intr-un viitor cat mai bun ignoram deseori prezentul si uitam sa ne bucuram. Zambetele noastre sunt destul de rare si timpul alocat lor este unul infim. Avem nevoie deseori de un feedback de corectie al deviatiilor, de o concordanta mai mare cu starea de bucurie a celor mici, care au nevoie de atat de putin pentru a fi bucurosi! Privindu-i, mi-am dat seama ca aveam cu ei o comunicare la nivel emotional deosebit de benefica, rezultata din faptul ca imi fusese dor sa rad si sa ma bucur. N-am putut sa nu observ comunicarea nonverbala a acestor copii, ca fiind una  deosebit de eficienta comparativ cu a mea si a multora dintre prietenii mei. In ciuda faptului ca n-au invatat nimic despre asta, micutii erau utilizatorii celor mai perfecte metode si tehnici de comunicare, iar gesturile lor relevau mai mult decat puteam eu sa exprim vreodata prin cuvinte.

Cum este posibil? Simplu. Copii se bucura, rad, se joaca. Pentru asta nu este nevoie de multe lucruri. Dar noi? Facem asta macar din cand in cand, fara sa o planificam? Daca da, este bine, daca nu, ar trebui sa invatam de la copiii nostri lectii despre bucurie, despre abandonarea strategiilor elaborate de planificare, si despre cum este sa fi vesel. Sau altfel spus, despre efectele incredibile ale simplitatii.